1891
Înființarea Societății Arhitecților din România (SAR).
1916
Primul Congres general al SAR.
1921
SAR întocmește tabelul care fixează cota onorariului cuvenit în lucrări de arhitectură[1]:
| NATURA LUCRĂRILOR | Lucrări a căror valoare nu întrece 100.000 lei | Lucrări în valoare de la 100.000 – 300.000 lei | Lucrări în valoare de la 300.000 – 600.000 lei | Lucrări în valoare de la 600.000 – 1.200.000 lei | Lucrări a căror valoare de peste 1.200.000 lei | Procente | |
| 1 | Lucrări obișnuite | 9.0 | 8.0 | 7.0 | 6.0 | 5.0 | % |
| 2 | Reparații. Transformări. Subzidiri. | 12.0 | 11.5 | 10.0 | 8.5 | 7.0 | % |
| 3 | Lucrări decorative interioare și exterioare la clădiri existente. Monumente. Pieți. Cavouri. | 13.5 | 12.0 | 10.5 | 9.0 | 7.5 | % |
| 4 | Restaurări | 14.5 | 13.5 | 11.0 | 9.5 | 8.0 | % |
| 5 | Mobilier | 15.0 | 13.5 | 12.0 | 10.0 | 8.5 | % |
1924
Al doilea Congres general al SAR. Este dezbătută și chestiunea onorariilor arhitecților[2].
1928
Al treilea Congres general al SAR. Cu această ocazie este discutată, din nou, chestiunea onorariilor arhitecților și adoptarea unei legi a exercitării profesiei de arhitect[3].
1932
Este votată Legea pentru înființarea și organizarea Corpului Arhitecților din România.
1933
Este publicat „Tabloul Arhitecților înscriși în Corpul Arhitecților din România[4].
Sunt reglementare onorariile minimale ale arhitecților de către Corpul Arhitecților din România, publicate în„Onorariile arhitecților. Tabloul onorariile minimale. Modul de plată. Convenția cu proprietarul. Dispozițiuni generale”, în tabelul de la litera A:
„A. TABLOUL ONORARIILOR MINIMALE
Munca și priceperea depuse de un arhitect în exercițiul profesiunei sale precum și responsabilitate legală ce are pentru lucrările executate trebuiesc remunerate numai de clientul său prin onorarii echitabile, 1)
| Grupul | NATURA LUCRĂRILOR: | Lucrări în valoare până la 1 milion lei | De la 1 milion până la 3 milioane lei | De la 3 milioane până la 5 milioane lei | De la 5 milioane lei în sus |
| 1 | Clădiri industriale: fabrici, ateliere, uzine, remize, hangare, grânare, grajduri, etc. | 6% | 5% | 4% | 3% |
| 2 | a) Lucrări obișnuite: locuințe, hoteluri, imobile de raport bănci, școale, cazărmi, închisori, stabilimente de băi, sanatorii, hale, abatorii. b) Monumente publice, biserici, crematorii, săli comemorative, academii, biblioteci, teatre, muzee, săli de concerte, curse. | 7% | 6% | 5% | 4% |
| 3 | Monumente comemorative interioare sau exterioare, ministere, scări monumentale, galerii. | 8% | 7% | 6% | 5% |
| 4 | lucrări izolate și anume: a) mobilier, plafoane, lambriuri produse industriale de artă, feronerie, grile, lampadare și lămpi ornamentale etc. Pardoseli de marmoră, tapițerie, pictură decorativă, etc. b) Restaurări de monumente istorice. c) Reparații, transformări, sub zidiri, adăogiri. | 10% | 9% | 8% | 7% |
___________
1) Onorariul se calculează la valoarea totală a clădirei, în care intră pe lângă construcția propriu zisă și decorație, lucrările accesorii fixe, ca instalații de calorifere, ascensoare, sanitare, electricitate, sonerii, tapete, pavaj, împrejmuiri, etc.”
Onorariile minimale în tabel trebuie majorate după cum este prevăzut la pct. 3-5:
„3. Onorariile arătate în tabloul de la lit. A sunt stabilite pentru lucrarea ce se execută printr’un antreprenor general. Când lucrarea se va executa în regie, onorariile din acest tabel se majorează cu 50%.
Când lucrarea se va executa cu mici antreprenori, pentru fiecare categorie de lucrări, onorariile din acest tabel se majorează cu 30%.
4. Această majorare nu se aplică pentru lucrările de instalații și amenajări, în cazul când se vor face fără concursul antreprenorului general,
5. Pentru lucrările efectuate de arhitect în afară de orașul lui de reședință pe lângă cheltuielile de deplasare i se va socoti o majorare cu 10-20% aplicată la onorariul calculat pe baza tabloului lit. A, în raport cu distanța.”
De remarcat că introducerea onorariilor minimale plasează la acel moment România în avangarda europeană. Spre exemplu, în Franța onorariile minimale au fost introduse abia în 1977.
1938
Corpul Arhitecților din România este desființat și este înlocuit prin Colegiul Arhitecților Români[5].
1943
Colegiul Arhitecților Români aprobă modificarea și completarea tabloului de onorarii minimale ale arhitecților[6].
1946
Noul tabel al onorariilor emis de Colegiul Arhitecților este aprobat de ministrul comunicațiilor și lucrărilor publice. Gheorghe Gheorghiu-Dej[7].
În 1947 Regele Mihai I este forțat să abdice și este înființată Republica Populară Română.
În perioada comunistă, exercitarea profesiei de arhitect în firme private de arhitectură este desființată. Arhitecții sunt înregimentați într-un sistem de stat, în institute de proiectare.
La nivel național există un sistem de norme de tarifare a proiectării. Arhitecții sunt salariați iar sporurile salariale în funcție de munca prestată sunt limitate.
1948
Colegiul Arhitecților Români și Societatea Arhitecților din România sunt desființate iar arhitecții devin membri în Asociația Științifică a Inginerilor și Tehnicienilor[8]
1949
Este suprimat statutul de liber profesionist al arhitectului.
1952
Se înființează Uniunea Arhitecților din România.
Se înființează Institutul de Arhitectură, Comitetul de Stat pentru Arhitectură și Construcții, Institutul Proiect București, Institutul pentru Proiectarea Orașelor și Construcțiilor Publice și de Locuit.
1991
Sunt publicate, cu titlu de îndrumare, onorarii medii pentru arhitecți, fiind aprobată „Metodologia de calcul pentru onorarii și preturi la proiecte și studii de urbanism și amenajarea teritoriului” prin Ordinul al ministrului lucrărilor publice și amenajării teritoriului nr 232/DP/1991 – MLPAT.
După cum aflăm din ediția revizuită „metodologia aplicată și-a autodovedit utilitatea, în exercițiul pieței, prin implementarea largă și impunerea sa naturală în anii 1991 – 1993, fiind astfel acceptată de către toți utilizatorii ei (proiectanți, beneficiari etc.) drept un instrument practic, echitabil și rapid de măsurare a nivelelor medii, atât pentru calculul onorariului de proiectare, cît și pentru cel de purcedere la negocierea valorilor contractuale.[9]”
Este aprobată Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor.
1994
Sunt revizuite, tot cu titlu de îndrumare, onorariile medii pentru arhitecți fiind aprobată noua ediție revizuită de „Metodologie de calcul a onorariilor și prețuri pentru proiectarea investițiilor și studiilor din domeniul urbanismului și amenajării teritoriului” aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice și amenajării teritoriului nr. 11/N din 1994. Aceasta este realizată în 1993 la comanda Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului (M.L.P.A.T.) de către S.C. Proiect București S.A. cu sprijinul asociațiilor profesionale de specialitate, anume Uniunea Arhitecților din Romînia (U.A.R.) pentru arhitecți și Asociația Inginerilor Constructori din România (A.I.C.R.) pentru inginerii constructori.
2001
Sunt impuse, din nou, onorarii minime pentru arhitecți fiind aprobată Legea nr. 184 din 12 aprilie 2001 privind organizarea și exercitarea profesiei de arhtiect, care duce și la înființarea Ordinul Arhitecților din România (O.A.R.), păstrând totodată U.A.R.. Legea prevede, la art. 16, lit. c), că arhitectul cu drept de semnătură are dreptul „să beneficieze, pentru serviciile prestate în relațiile contractuale ce se stabilesc cu clientul, de un onorariu negociat în mod liber cu acesta, onorariu al cărui nivel minim se stabilește de Ordinul Arhitecților din România, cu avizul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și al Ministerului Culturii și Cultelor (M.L.P.A.T.), practicarea unor onorarii sub nivelul minim stabilit fiind interzisă;”
Pe 14-16 iulie 2002 are loc Conferința Națională de constituire a Ordinului Arhitecților din România, în baza aceleiași legi. Conferința hotărăște ca onorariile minime de proiectare să fie cel puțin 75% din cele stabilite prin „Metodologia de calcul a onorariilor și prețuri pentru proiectarea investițiilor și studiilor din domeniul urbanismului și amenajării teritoriului” aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice și amenajării teritoriului nr. 11/N din 1994. Mai trebuie menționat că Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și al Ministerului Culturii și Cultelor (M.L.P.A.T.), prin avizul nr 2156/02.10.2001, a solicitat reduceri la 50% pentru investițiile realizate în scopuri sociale din fonduri publice și la 30% pentru anumite locuințe din mediul rural.
2004
Sunt eliminate onorariile cu nivel minim pentru arhitecți și sunt înlocuite prin onorarii de referință, prin modificarea Legii 184 din 2001 prin Legea nr. 43 din 17 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 252 din 23 martie 2004. Aceasta prevede, la art. 16, lit. c), că arhitectul cu drept de semnătură are dreptul „să beneficieze, pentru serviciile prestate în relațiile contractuale ce se stabilesc cu clientul, de un onorariu negociat în mod liber cu acesta. Ordinul Arhitecților din România, cu avizul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și al Ministerului Culturii și Cultelor, stabilește lista onorariilor de referință, care vor fi puse la dispoziția oricărui client;”
2005
Ordinul Arhitecților din România hotărăște aprobarea valorii onorariilor de referință pentru serviciile prestate de arhitecți și conductori arhitecți în Conferința Națională din 2005[10], conform modificării legislative din 2004 a Legii 184 din 2001. Onorariile de referință sunt recomandate de Ordinul Arhitecților din România și nu mai sunt onorarii minime, conform legii.
Din prima pagină a textului privitor la onorarii aflăm „că acceptarea unor onorarii subevaluate (injuste) nu asigură bugetul de timp și interesul necesar unui studiu aprofundat și complet al problemelor ridicate de tema beneficiarului și pentru găsirea soluțiilor optime la lucrarea de proiectare contractată, în final fiind afectate grav atât interesele beneficiarului (clientului) cât și prestigiul arhitectului și al profesiei.”
2010
Onorariile de referință sunt eliminate, la rândul lor, și sunt înlocuite prin onorarii juste cuprinse în sistemul de informații asupra costurilor pentru proiectarea de arhitectură prin modificarea a Legii 184 din 2001 introdusă prin Legea nr. 172 din 16 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 513 din 23 iulie 2010. Onorariile juste pentru serviciile prestate trebuie să fie corespunzătoare valorii, timpului necesar și responsabilității asumate. Noua lege nu stabilește onorarii minime ori maxime.
Legea prevede, la art. 19, lit. c), că arhitectul cu drept de semnătură are dreptul „să beneficieze de un onorariu just pentru serviciile prestate, corespunzător valorii, timpului necesar și responsabilității asumate, negociat în mod liber cu clientul. Ordinul Arhitecților din România, cu avizul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului și al Ministerului Culturii și Patrimoniului National, elaborează sistemul de informații asupra costurilor pentru proiectarea de arhitectură, care se va face public. Sistemul de informații asupra costurilor pentru proiectarea de arhitectură cuprinde modalități puse la dispoziția arhitecților pentru a calcula costurile și pentru a negocia onorariile care se percep. Sistemul de informații asupra costurilor pentru proiectarea de arhitectură nu are caracter obligatoriu, nu impune obligații prestatorilor sau beneficiarilor și nu stabilește onorarii minime ori maxime;”
[1] Tabelul de mai jos este preluat din Asquini, Victor I., Directive în întreprinderi de construcții și analize de prețuri unitare pentru arhitecți, ingineri, constructori și firme de întreprinderi tehnice. București, Editura „Cartea Românească”, 1925, p. 50.
[2] Panaitescu, Alexandru, 1891-2021. 130 de ani de la constituirea Societății Arhitecților Români, Uniunea Arhitecților din România, 2021, p. 5.
[3] Celac, Mariana; Panaitescu, Alexandru. „Scurt istoric al organizării profesiei de arhitect în România de la «regulamentulu» lui A.I. Cuza și M. Kogălniceanu până în prezent”, Revista Arhitectura, https://arhitectura-1906.ro/2016/12/scurt-istoric-al-organizarii-profesiei-de-arhitect-in-romania-de-la-regulamentulu-lui-a-i-cuza-si-m-kogalniceanu-pana-in-prezent/, consultat pe 01.02.2025.
[4] Ordinul Arhitecților din România, Despre OAR, în principii, imagini și idei, p. 27.
[5] Celac, Mariana; Panaitescu, Alexandru, op.cit.
[6] Idem.
[7] Idem.
[8] Alexandru Panaitescu et.al., Exercitarea profesiei de arhtiect, București, Simetria, 2006, p. 116.
[9] „Metodologie de calcul a onorariilor și prețuri pentru proiectarea investițiilor și studiilor din domeniul urbanismului și amenajării teritoriului” aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice și amenajării teritoriului nr. 11/N din 1994), p. 1.
[10] Hotărârea Ordinului Arhitecților din România nr. 1048 din 30.05.2005 aprobată în Conferința Națională întrunită în 30-31 mai 2005, potrivit prevederilor art. 28 alin (2) din Legea 184/2001 privind organizarea și exercitarea profesiei de arhitect republicată și având în vedere prevederile art. 28 alin. (1) lit g( din aceeași lege.