După cum am prezentat anterior, ca urmare a aplicării legislației în vigoare, în România sunt publicate, în 1991, onorarii medii pentru arhitecți, în 2001 sunt impuse onorarii minime, în 2004 sunt înlocuite prin onorarii de referință iar în 2010 acestea sunt eliminate și înlocuite prin onorarii juste cuprinse în Sistemul de informații privind costurile pentru proiectarea de arhitectură (denumit pe scurt SIC), bazat pe tarifarea orară. La nivelul Uniunii Europene sistemul de tarifare pe bază orară este minoritar fiind folosit de numai 15% dintre arhitecți. Acesta este folosit preponderent în țările scandinave, respectiv în Suedia, Norvegia și Finlanda[1].
SIC este o obligație a OAR, instituită prin Legea nr. 172/2010 de modificare și completare a Legii nr. 184/2001. OAR a realizat SIC ca urmare a activității grupului de lucru Profesie al OAR, după o strângere de date și o dezvoltare făcut împreună cu IMAS. Sistemul SIC a fost gândit pe baza schimburilor de experiență cu grupurile ACE (Consiliul Arhitecților din Europa): Mission and Fees (misiuni și onorarii), Scope of Services (tematica serviciilor). În 2021, Sistemul de Informații asupra costurilor de proiectare de arhitectură a fost avizat de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (Aviz MDLPA 97852/08.10.2021) și de către Ministerul Culturii (Aviz MC 7292/27.10.2021) și a fost publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 342/7.IV.2022 și în Monitorul Oficial Nr. 342 bis din 7 aprilie 2022.
Instrumentele de calcul sunt disponibile pe site-ul Ordinul Arhitecților din România, la adresa https://oar.archi/sic/despre-sic/
Figură 1 Pagina destinată Sistemului de informații privind costurile pentru proiectarea de arhitectură (denumit pe scurt SIC), site-ul OAR, https://oar.archi/sic/despre-sic/
[1] Mirza & Nacey Research Ltd, The Architectural Profession in Europe. 2022 Sector Study, Research commissioned by The Architects’ Council of Europe, 20.02.2023, p. 39.